Oameni mari din satul nostru mic!

 Satul românesc a dat şi încă mai dă oameni mari, din toate punctele de vedere. Nu e un demers lipsit de sens să readucem în atenţie publicului tânăr, în special din zonele rurale, poveştile de viaţă ale unor oameni care au pornit de jos şi au reuşit să-şi facă un nume la nivel mondial. 


           Petre Ionescu Stoian - Puntea de Greci

Principalele borne ale unei cariere de excepţie ne sunt oferite de crispedia.ro: „Petre Ionescu-Stoian (14 ianuarie 1909, sat Puntea de Greci, comuna Petreşti, judeţul Dâmboviţa - 23 aprilie 1985, Bucureşti) - farmacist şi profesor universitar. Urmează cursurile şcolii elementare în comuna natală, iar pe cele secundare, la Liceul „Dr. Constantin Angelescu” din Găieşti. Se înscrie la Institutul Medico-Militar din cadrul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1929) pe care îl absolvă în 1934. Doctor în ştiinţe farmaceutice cu teza Prepararea unor noi compuşi sulfamidaţi. Experimentarea compusului 4’-benzen-sulfamido-azo-4benzen-glicimidă, Bucureşti (1941). Asistent la Catedra de Biologie şi, apoi, de Farmacie Galenică, la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1942-1948). Lector şi conferenţiar universitar la Catedra de Farmacie Galenică de la Facultatea de Farmacie din Cluj (1948-1956). Profesor, şef de catedră la Disciplina de Tehnică Farmaceutică din învăţământul post-universitar, Bucureşti (1956-1976). Profesor consultant pentru îndrumarea tezelor de doctorat în specialitatea Tehnică Farmaceutică (1976-1985). A funcţionat ca farmacist la Farmacia Spitalului Militar Central din Bucureşti (1934-1942) şi ca şefia Laboratorul de Biochimie, de pe lângă Spitalul Militar din Cluj Napoca.

În 1956 este numit, pentru 6 ani, farmacist şef al armatei, pe funcţia de general. I s-a încredinţat organizarea şi conducerea Institutului de Cercetări Farmaceutice şi Controlul Medicamentelor (1956), transformat în Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentelor şi de Cercetări Farmaceutice (1960-1976). A fost distins cu „Meritul de Militar clasa a IIl-a (1954) şi clasa I (1959), „Meritul Sanitar” clasa a II-a (1963), „Meritul Ştiinţific” clasa a III-a (1966) şi clasa a II-a (1971). În 1956 i se încredinţează sarcina de înfiinţare, organizare şi conducere a Institutului de Cercetări Farmaceutice şi Controlul Medicamentului şi transformarea lui, în 1960, date fiind noile atribuţii primite, în Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi de Cercetări Farmaceutice, denumit, după 1990, „Prof. dr. Petre Ionescu-Stoian”. Prin acest organism pe care l-a condus până în 1976, cu responsabilitate şi competenţă, s-a garantat calitatea tuturor medicamentelor indigene şi din import, difuzate prin reţeaua de farmacii din România, obiectiv pe care l-a atins şi în calitate de preşedinte al Comisiei Medicamentului (1960).A îndeplinit funcţia de secretar general şi de vicepreşedinte al conferinţelor şi congreselor naţionale de farmacie (1963 şi 1968) şi de preşedinte al congreselor din 1973, 1979 şi 1984. Petre Ionescu Stoian  a mai deţinut următoarele funcţii: membru în Colegiul Central al Medicilor şi Farmaciştilor (1970), Preşedinte al Societăţii de Farmacie din Uniunea Societăţilor de Ştiinţe Medicale (1973-1985), Preşedinte al Comisiei Medicamentului şi pentru Farmacovigilenţă (1973), membru în Consiliul de Conducere al Ministerului Sănătăţii (1973), Redactor responsabil al revistei Farmacia (1967-1973). A fost membru în Prezidiul Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi Preşedintele Secţiei de Cercetări Farmaceutice din acest for (1969-1985). În străinătate, Ionescu a fost ales membru al Academiei de Farmacie din Paris (1967), al Academiei Regale de Farmacie din Madrid (1969), membru activ al Academiei de Ştiinţe din Illinois (1972), membru corespondent al Societăţii de Istoria Farmaciei din Franţa (1972) şi membru de onoare al Societăţii de Farmacie din Polonia (1974).”

Vasile Mindu în volumul  „Amintiri despre fratele meu” reuşeşte să facă un portret al fratelui său mai mare, iar  site-ul muzeuistoriafarmaciei.ro semnalează o altă lucrare , „In memoriam Prof. dr. doc. farm. Petre Ionescu- Stoian (1909-1985)” (Ed. Sitech Craiova 2009) în care date biografice inedite sunt scoase la lumină: „ Inca din din copilarie, Stoian avea inclinatii organizatorice, era constiincios, punctual, ordonat in toate si foarte atasat alor lui, orfani de razboi, ramasi fara capul familiei, cazut in primul razboi mondial. Mai tarziu si fratele cel mic, Petcu, va pieri in lupta, de aceasta data, in al doilea razboi mondial. Aflam ca cel mai mare dintre frati iubea fotbalul si pescuitul si petrecea pe lac putinele ore de relaxare, pe care si le ingaduia. Fusese casatorit si a crescut singur pe fiul sau Alexandru. A fost popular si modest toata viata. Nu si-a uitat niciodata nici familia, nici originea. A iubit adevarul si respectul fata de oameni”.

D.N.